„Statu la vase” este considerat un rit de integrare socială a noilor familii în comunitate. Sursele culturale locale și instituționale îl descriu ca pe un obicei unic în România, cu origini foarte vechi, uneori puse de etnologi chiar în legătură cu tradiții precreștine.

Astfel, în a doua zi de Paște, toate cuplurile care s-au căsătorit în ultimul an pascal, adică de la Paștele precedent până la cel curent, se adună în curtea bisericii din sat, îmbrăcate în costume populare.

Comunitatea – rude, nași, vecini și săteni – vine apoi să ofere daruri pentru noua gospodărie: vase, obiecte pentru casă, textile, chiar și bani sau alte lucruri necesare începutului de drum.

Această practică reprezintă sprijinul comunității pentru tânăra familie. În satul tradițional, întemeierea unei gospodării nu era doar un act privat, ci un eveniment care privea întreaga colectivitate.